Date geografice

Sinaia, una dintre cele mai frumoase statiuni montane din Romania se prezinta vizitatorului cu un bogat trecut cultural si social. Fosta resedinta a regilor, si purtand un nume sfant, cel al Muntelui Sinai, ce a fost dat pentru prima oara Manastirii omonime de catre Spatarul Mihail Cantacuzino (sec XVII), Sinaia imbina neintrecut frumusetea naturii cu cea a artei arhitecturale.

Statiunea este situata la o altitudine cuprinsa intre 798 si 1055m, pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, de-a lungul vaii Prahova. Poalele impadurite ale muntilor Furnica, Zgarbura, Coltii lui Barbes si Culmea Izvorului incadreaza statiunea intr-o frumoasa scena verde. La o distanta de 123 km de Bucuresti, 106 km de Aeroportul International Henri Coanda (Bucuresti) si 37 Km de Brasov, Sinaia este situata de-a lungul DN1, beneficiind si de cai ferate de acces.

Clima

Clima statiunii Sinaia este influentata de pozitia localitatii in cadrul culoarului prahovean, care face ca aici sa se inregistreze o foarte slaba intensitate a curentilor de aer. Iernile sunt lipsite de geruri prea aspre, lunile de vara sunt racoroase, toamnele, lungi si senine, primaverile, relativ blande, toate acestea contribuind ca Sinaia sa fie preferata de numerosi turisti din tara si de peste hotare.

In Muntii Bucegi, clima si-a pus puternic amprenta asupra reliefului, influentand aparitia unor forme mai putin intalnite in alte masive (Babele, Sfinxul, Ciupercile). Vantul, asociat cu apa precipitatiilor, a actionat necontenit asupra rocilor, modelandu-le, transformandu-le, mai repede sau mai incet, prin procesele de deflatie si coroziune. Efectele acestor procese se vad peste tot in Bucegi, stancile culmilor Gutan, Tiganesti, Bucsoiu, Caraiman, Costila, Furnica avand numeroasele “fete” slefuite de vint. Temperatura medie anuala, inregistrata la statia meteorologica ce functioneaza la Sinaia, din 1888, este de 6,1 grade celsius, cu medii cuprinse intre -3,9 grade celsius in ianuarie, -3,1 grade celsius in februarie si 15,7 grade celsius in iulie.

Cele mai ridicate medii lunare au oscilat, in ultimii 100 de ani, intre 1,2 grade celsius, in ianuarie 1936, si 18,8 grade celsius in iulie 1936, iar cele mai mici, intre 10,3 grade celsius in ianuarie 1913 si 12,7 grade celsius in august 1940. Cele mai ridicate medii anuale au fost de 7 grade celsius in 1923 si 1934, iar cele mai mici, de 4,6 grade celsius in 1933. Maxima absoluta termica a atins 32 grade celsius in zilele de 10 si 20 august 1945 si 17 august 1952, iar minima absoluta -27 grade celsius in ziua de 11 februarie 1929. Primul inghet apare, de regula, dupa 1 octombrie, iar ultimul, la sfarsitul lunii aprilie; durata medie, fara inghet, este de aproximativ 148 de zile. La Sinaia, numarul mediu al zilelor de iarna cu temperaturi maxime de peste 0 grade celsius este de 46,8, al zilelor cu inghet, cu temperaturi minime mai mici de 0 grade celsius, de 154, iar al zilelor de vara cu temperaturi maxime peste 25 grade celsius, de 18. In privinta nebulozitatii, factor climatic important pentru o statiune montana, se constata ca, atat in timpul iernii, cat si in timpul verii, cerul senin si partial noros. In general, numarul zilelor cu cer senin este, in medie, anual de 108,7, al celor cu cer noros, de 121,5, iar al celor cu cerul partial acoperit, de 134,8. Precipitatiile medii anuale insumeaza peste 800 mm, cu medii lunare cele mai mari in iunie (126 mm) si in iulie (106 mm) si cele mai mici, sub forma de zapada, in februarie (37 mm) si ianuarie (38 mm). In general, primaverile sunt bogate in precipitatii. Repartitia acestora pe luni este destul de neuniforma. Sinaia inregistreaza, in medie, 27 zile cu ninsori pe an. Prima ninsoare cade in jurul datei de 11 noiembrie, iar ultima, in jurul datei de 18 aprilie. Durata intervalului in care exista strat de zapada insumeaza, anual, 124 de zile; primul strat de zapada se formeaza in jur de 26 noiembrie, iar ultimul, in jur de 30 martie. In functie de cantitatea precipitatiilor, de intensitatea curentilor de aer, grosimea stratului de zapada difera mult de la un loc la altul si de la o perioada la alta. Astfel, in februarie 1954, grosimea stratului de zapada a atins 130 cm, in timp ce in februarie 1926 si 1943, ca si in ianuarie 1930, din cauza lipsei ninsorilor, nu s-a inregistrat strat de zapada. Regimul vanturilor, cu o mare influenta in modificarea reliefului, prezinta si el unele particularitati in zona statiunii Sinaia. Frecventa medie anuala a diferitelor directii eoliene este dominanta din nord (35,5%), urmand cele din sud (18,6%), nord-vest (7,2%) si nord-est (5,8%). Pe luni, situatia se prezinta astfel: vantul care sufla din nord are cea mai mare frecventa in luna iulie, cel din sud, in noiembrie, cel din est, in iunie, cel din vest, in iunie, din nord-est, in martie, iar calmul are cea mai mare frecventa in luna august. In privinta vitezei vanturilor se inregistreaza, in medie, anual, peste 29 de zile cu viteze de 11-16 m/s, 3-4 zile cu peste 16 m/s, restul revenind vitezelor mai mici de 11 m/s. In ultimii ani, si in Sinaia se fac resimtite schimbarile climatice la nivel global,manifestate prin micsorarea primaverilor si a toamnelor,trecerea mai directa de la iarna la vara si de la vara la iarna,temperaturi mai coborate iarna si veri mai calduroase.

Relief

Muntii Bucegi, ce apar ca o cetate strajuind Sinaia, ating in vest inaltimi de peste 2000-2400 m, cu abrupturi impresionante pe margini si cu un vast platou de altitudine, cunoscut sub denumirea de Platoul Bucegilor. In est, Muntii Garbova (Baiului) prezinta o culme orientata nord-sud, lunga de peste 30km si cu inaltimi de 1700-1900 m. Muntii Bucegi, avand forma unei mese – potcoave, sunt alcatuiti din roci foarte variate. Cele mai caracteristice sunt conglomeratele sedimento-detritice, alcatuite din fragmente rotunjite de roci si minerale, cimentate intre ele prin siliciu, calcit, argila, etc.

Acestea se sprijina, in vest pe sisturile cristaline ale muntilor Leoata si pe calcare jurasice, iar in est pe formatiunile cretacice inferioare. Particularitatile conglomeratelor au facut ca ele sa reprezinte un tip aparte, cunoscut in literatura de specialitate, sub denumirea de “conglomerate de Bucegi”, constituite din fragmente mai mari sau mai mici rotunjite, de calcar galbui, gresii, sisturi cristaline, etc.

Dintre numeroasele varfuri ce domina peisajul, remarcam: Vanturisul (1942 m.), Varfu cu Dor (2030 m.), Furnica (2103 m.), Piatra Arsa (2044 m.), Jepii Mari (2071 m.), Jepii Mici (2173 m.). Unele stanci, precum Mecetul Turcesc, Sfanta Ana, Piatra Arsa, sunt blocuri imense de calcar, aparute sub aceasta forma datorita eroziunii. Alte stanci au forme ciudate si inaltimi intre 5-15 m., cum sunt: Babele, Sfinxul, Masa Ciobanului s.a..

Principala artera hidrografica este Izvorul Ialomitei, care isi are izvoarele in cele doua circuri glaciare aflate intre Cumea Doamnei, Vf. Bucura si Coltii Obarsiei. Unul dintre cele mai atragatoare sectoare este cel de la Cascada Ialomitei, prag de roca ce face trecerea de la circul glaciar la valea glaciara. In drumul ei catre campie, Ialomita a sectionat treptat barele de calcar ce i-au stat in cale, creandu-si unele din cele mai spectaculoase chei din Carpatii Meridionali.

Celalalt masiv muntos, Garbova, este constituit in principal din strate de Sinaia, cutate si dispuse alternativ, intr-o succesiune de formatiuni geologice tipice, reprezentate de un complex grezo-marnos, de tip fliş, constituit la baza de roci pelitice. Peste ele se afla gresii si calcare grezoase, iar in partea superioara, sunt conglomerate tillitice.

Culmea principala a Masivului Garbova poate fi impartita in trei sectoare: Culmea Neamtului, pe directia nord-sud, cuprinde varfurile Clabucetul Mare-1466 m, Tigaile-1699 m, Turcu-1833 m, Paltinu-1900 m, Neamtu-19232 m, Stevia-1907 m si Rusu-1902 m. Sectorul central este cuprins intre varfurile Rusu si Cazacu; aici culmea ia o directie est-vest, cu altitudini intre 1500-1600 m. Culmea Baiu, orientata spre sud, cuprinde Varful Cazacu-1753, Zamora-1519 m, Baiu Mare-1895 m, Draganu-1776 m, Vornicul-1627 m, Gagu Mare-1660 m, Piscul Cainelui-1527 m. Partea sudica a teritoriului sinaian se sprijina pe Muntele Gurguiatu-1339 m, complet impadurit, constitutia sa geologica fiind aceiasi cu aceea a Masivului Baiu. In acest munte, Prahova a format Cheile Oratii. In spatiul dintre Busteni si Sinaia, pe o lungime de circa 10 km si o latime de 2-3 km, Valea Prahovei se largeste, formand depresiunea intramontana Sinaia.

Vegetatie

In statiunea Sinaia si in imprejurimile sale, covorul vegetal este deosebit de variat, aflandu-se in concordanta cu conditiile fizico-geografice specifice acestei extremitati a Carpatilor Meridionali. In etajele montan inferior si montan mijlociu, se intalnesc mai frecvent fagul, bradul si molidul, la care se mai adauga laricea, paltinul, ulmul de munte, frasinul, plopul tremurător, mesteacănul. Exista si monumente ale naturii cum sunt zada si zâmbrul – relict galciar rar in Romania .Etajului montan superior ii sunt caracteristice numai molidişurile pure prezente la peste 1500 m altitudine, in Valea lui Carp, Valea Pelesului, Valea Izvorului, etc. Etajul subalpin cuprinde laricea si molidul, sub forma de palcuri. Tot aici mai apar jneapănul si arinul de munte. Pajistile si tufisurile alpine acopera cele mai mari inaltimi ale muntilor, care se remarca printr-un covor vegetal adaptat la vant, uscaciune si temperaturi mai scazute. In aceasta zona intalnim pernitele de iarba roşioara si tufisurile de ochiul gainii. In etajul montan intalnim rar alunul, liliacul salbatic; acestea din urma numai la stanca Sfanta Ana si in Poiana Caprei, din padurea de pe Piatra Arsa. Dintre plantele ierboase, cele mai frecvente sunt: captalanul, feriga, fragul, ghiocelul, pedicuţa, pelinul, podbalul, sovârful, sunatoarea, trei fraţi pătaţi, zburătoarea, s.a. Mentionam ca in padurile si poienile din preajma Sinaiei se intalnesc mai multe varietati de ciuperci, unele dintre ele comestibile: mănatârca sau hribul, iuţarul, buretele şerpesc, creasta cocoşului, zbârciogul, urechea babei, buretele cu perucă, ciuperca albă de pădure, păstravul de fag, ghebele si raşcovul.

De la un anotimp la altul, padurile din zona Sinaiei au un aspect deosebit: primavara, domina o culoare verde- deschis, iar vara, verde-intens; toamna, de pe la jumatatea lunii septembrie pana aproape de caderea brumei, verdele constant al brazilor se armonizeaza cu coloritul aramiu al foioaselor, pana in clipa cand acestea isi scutura frunzele.

Fauna

Dintre animalele salbatice refugiate in locuri ferite din imprejurimile Sinaiei, amintim cateva de interes cinegetic: cerbul, ursul, căprioara, capra neagra, mistreţul, lupul, vulpea, râsul. Acestora li se adauga veveriţa, iepurele si diferiti şoareci de padure. In apele cristaline din zona, păstrăvul isi are un mediu prielnic de viata. Dintre pasari pot fi mentionate: mierla, gaiţa, pupăza, coţofana, ciuful de pădure, vulturul pleşuv, cocoşul de munte, găina sălbatica sau găinuşa, privighetoarea, ciocănitoarea, codobatura, cucul, cinteza.

Hidrografie

Principalul curs de apa care strabate Sinaia, este raul Prahova, ale carui izvoare se gasesc la Predeal. Intre localitatile Busteni si Sinaia, in albia raului Prahova curg mai multe paraie, unele venind dinspre Bucegi: Valea Cerbului, Valea Alba, Valea Jepilor, Valea Urlătoarea, Valea Babei, Valea Peleşului, Valea Căşăriei, Valea Iancului, Valea Zgarbura, Valea Izvorul Dorului, Valea Larga. Pana la altitudinea de 1.200 m, aceste pâraie sunt intermitente, dupa care devin permanente, cu un debit ce oscileaza in functie de precipitaţii. In zona Sinaiei se afla si o bogata retea de ape subterane, atat in partea de vest, cat si in cea estica. In partea de est, apele subterane se gasesc cantonate in structuri acvifere, roci poroase, permeabile (conglomeratele de Bucegi). Acestea acumuleaza apa din precipitatii, dând nastere la izvoare, mai mari sau mai mici, ce formeaza torenţi tumultuosi; la randul lor, acestia, uniti, formeaza pâraie ce erodeaza necontenit stanca muntelui. In partea vestica a localitatii, apele subterane, aflate in rocile marno-calcaroase, puternic fisurate, circula sub forma unor şuvoaie ascunse, facandu-şi aparitia la suprafata prin izvoare ce pot fi intâlnite la poalele Gârbovei, şi care dau nastere mai multor torenti sau paraie: Cumpatu, Valea Rea, Valea Cânelui, Gagu, Valea lui Bogdan. Debitul Prahovei creste treptat de la 0.59 mc/s, la Azuga, la 5,13 mc/s la confluenţa cu Izvorul Dorului, ca urmare a contribuţiei pâraielor Tufa, Cumpatu, Valea Rea, Valea Câinelui, Peleş, Căşaria, Valea Iancului, Zgarbura si Izvorul Dorului, care se varsa in perimetrul statiunii. Este un debit relativ constant, el marindu-se numai cand cad ploi abundente sau cand zapezile se topesc brusc, de obicei toamna si primavara. Iarna, datorita zapezii si inghetului de lunga durata, regimul de scurgere al paraielor mentionate este diminuat in buna masura, la acestea adaugandu-se si o slaba alimentare din izvoare. Vara, in schimb, alaturi de Prahova, paraiele care impanzesc teritoriul Sinaiei dau statiunii un plus de frumusete, îmbie la popasuri sau excursii pe malurile lor, intregind natura locurilor cu susurul specific apelor de munte.

Rezervaţii in Bucegi

In perimetrul orasului Sinaia, in Bucegi si la poalele Garbovei se gasesc mai multe rezervatii naturale si monumente ale naturii.

Cunoasterea lor de catre amatorii de drumetie presupune si obligatia stricta a protejarii cuvenite.

Rezervatia Ariniş

Pe malul stang al Prahovei, la intrarea in cartierul Cumpatul imediat dupa podul de cale ferata pe partea drepta, se afla REZERVATIA ARINISUL DE LA SINAIA, cu o suprafata de 1,4 ha. Aici este pus sub ocrotire, in special, arinul alb.

Rezervaţia Bucegi

Cea mai extinsa si cea mai importanta rezervatie se gaseste in spatiul Muntilor Bucegi.

REZERVATIA PRINCIPALA DIN BUCEGI dateaza din anul 1935 si are o suprafata de aproximativ 6680 ha; se infatiseaza ca o potcoava uriasa si se intinde de-a lungul versantilor estici, nordici si vestici ai masivului muntos, de la Sinaia si Saua Strunga, cuprinzand cunoscutele abrupturi ale Caraimanului, Jepilor si Costilei. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul prahovean al Bucegilor) se situeaza la 1000 – 1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Varful Omul.

Pe versantul sudic al Caraimanului si pe Valea Jepilor exista o Zona Stiintifica de protectie absoluta.

Peisajul ei morfologic cuprinde abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri, circuri si vai glaciare, chei si alte forme carstice, precum si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor curgatoare). Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde specii remarcabile.Cu totul deosebit este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu o inaltimi de pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa, prezenta pe stancile de la Sfanta Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii si in alte locuri. O alta varianta este Salba Moale, care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in apropierea stancilor de la Sfanta Ana, Jepii Mari si pe Valea Urlatoarea Mica. De altfel, pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera alba, etc. Printre jnepeni se intalneste o alta specie de arbusti, mai rara in tara noastra (Lanicera coerulea). Tot sub ocrotire este pus si cel mai de seama reprezentant al florei lemnoase din acest etaj: zambrul, relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau in Valea Gaura si pe Muntele Gutanu. Dintre asociatiile de tufarisuri pitice cea mai insemnata este cea de Rhododendron Kotski.

Rezervatia Turbăria Lăptici

La poalele Muntilor Lăptici se afla o alta mica rezervatie – TURBĂRIA LĂPTICI. Accesul la aceasta rezervatie se face utilizand drumul forestier care insoteste Izvorul Ialomitei catre sud.

Rezervatia Babele

Rezervația Babele include atat interesante forme de relief (Babele, Sfinxul, etc.), cat si asociatii vegetale alpine cum ar fi : arginţica, iarba rosie, micsunea de munte, etc.

Pe cel mai inalt varf din Bucegi, Omul, la peste 2500 m altitudine, sunt ocrotite asociatiile de tundra alpina, cu o specie endemica pentru Carpatii Meridionali – Poa Contracta.

In ansamblul masivului Bucegi, in special, in rezervatii, sunt ocrotite animale cum ar fi: capra neagra, râsul, vulturul pleşuv sur, cocoşul de munte.